Awarness In Photographs

Saracia nu ar trebui sa fie o condamnare pe viata! Peste 50% dintre sinucideri sunt comise de catre batrani.

Fereste-te de autoturisme atunci cand folosesti castile.

Animalele nu sunt clovni!

"STOP" catastrofei!

NU cumparati animale exotice ca suvenir.

Un click iti poate schimba viitorul, pune-ti centura de siguranta!

Taierea arborilor scurteaza viata.

Nu-i trata pe ceilalti asa cum nu vrei sa fii tratat!

Abuzul verbal poate fi la fel de terifiant ca cel fizic.

Intre viata si moarte sunt doar 0,04 mm din latex.

Cine se uita la Premiile Oscar?

Intotdeauna m-a enervat faptul ca decernarea premiilor oscar este difuzata la o ora asa tarzie. Daca ar fi fost la o ora mai decenta, poate as fi avut curiozitatea sa ma uit macar o data. Ma multumesc insa sa citesc a doua zi pe net sa aflu cine a castigat. Sa trec totusi la subiect. Anul acesta avem 10 titluri care concureaza la categoria cel mai bun film al anului. Sase dintre ele le-am si vazut si cateva dintre ele definitiv merita sa se afle in aceasta categorie. 127 Hours este un film bun, dar nu remarcabil. Interpretarea lui James Franco merita vazuta, dar in rest filmul nu are nimic cu care sa te atraga. Drept urmare, nu il vad cu sanse mari de castig. Black Swan este preferatul meu, o adevarata opera de arta a cinematografiei moderne. Filmul psihologic, este de departe unul dintre cele mai bune pe care le-am vazut in ultimii ani. Desi din punctul meu de vedere ar merita sa castige, sincer nu cred ca va lua statueta. Un alt film foarte bine cotat al anului 2010, Inception, are tot ce-i trebuie: nume mari in distributie, pe Chistopher Nolan drept regizor, actiune/poveste/drama si nu in ultimul rand un succes rasunator la box office. Cu toate astea n-a luat nici un Golden Globe sau SAG Award, asa ca nu cred ca va fi desemnat nici la premiile oscar drept cel mai bun film al anului. Personal nu m-as supara daca nu ar castiga. Nu mi-a placut atat de mult incat sa-mi doresc sa-l revad prea curand. O surpriza placuta pentru mine, a fost insa The Social Network. Nefiind un mare fan al facebook-ului, mi-a luat destul de mult timp pana am reusit sa vad filmul. Este un biografic foarte bine realizat, fara prea multe retusuri, cu o interpretare care ar merita un oscar la categoria cel mai bun actor in rol principal. Celelalte doua filme pe care le-am vazut: The Kids Are All Right si Toy Story 3 nu prea au ce cauta in aceasta lista. Sunt filme slabute, de vizionat intr-o duminica in familie, nu intr-o seara la cinematograf si in mod clar nu au ce cauta intr-o lista a celor mai bune filme din 2010. Restul nominalizarilor nu mi-au trezit nici un interest si nu cred ca are vreunul sanse reale de castig. Cu toate ca am favoritul meu, oscarul cred ca va fi castigat de The King's Speech doar pentru ca este supriza pe final de an si a fost foarte bine primit de catre critici si cinefili (ramane de vazut daca voi fi la fel de placut impresionat ca ei, cand voi viziona filmul).

Tom, Meg si NY

Am continuat seria filmelor din anii '90 cu binecunoscutul Sleepless In Seattle (1993). Filmul face trimitere la clasicul An Affair To Remeber (1957), dar in opinia mea este un esec, o incercare nereusita a unui sablon deja utilizat. Nu este prezenta deloc chimia intre cei doi protagonisti iar momentele in care cei doi se intalnesc sunt lipsite de orice "magie". Asa cum spune Annie (personajul lui Meg Ryan), magia ar trebui sa existe in cuplurile care traiesc o poveste de iubire adevarata, poveste care este cam trasa de par in acest film. Pe de alta parte filmul are si o parte pozitiva, reprezinta un prototip pe care regizoarea Nora Ephron a reusit sa-l perfectioneze in You've Got Mail, o varianta mai reusita zic eu, cu o interpretare mult mai buna a celor doi actori in acelasi peisaj al orasului NY. Un alt plus al filmului este reprezentat de Rosie O'Donnell, o Rosie cu aceeasi personalitate spirtoasa care o va face cunoscuta mai tarziu.

You've Got Mail pe de alta parte este unul dintre filmele mele favorite. O poveste perfecta de dragoste, cu umor si talc si o coloana sonora care oricand si oriunde as asculta-o ma transpune intr-o perioada in care cea mai mare grija a mea era sa gasesc o modalitate prin care sa-mi motivez absentele la scoala iar visurile mele includeau o decapotabila si un job in marketing  si orice mi-as fi propus era posibil.

Umorul Britanic - Four Weddings and a Funeral

Sunt un mare fan al tot ceea ce inseamna "british": cultura, arhitectura, dialect, stil de viata si bineinteles umorul. Acest umor tipic britanic l-am gasit si in acest film. Desi este din 1994, nu l-am vazut pana acum. Este o comedie romantica tipica pentru anii '90, la finele careia cei doi protagonisti raman fericiti impreuna pana la adanci batraneti, unindu-si destinele printr-un sarut pasional in mijlocul ploii...bla, bla. Filmul nu exceleaza prin nimic, insa dupa cum spuneam mai devreme, umorul sarcastic este prezent in tot filmul chiar si in scena de la inmormantare. Filmul a beneficiat si de un partial remake in Love Actually, film care de altfel a avut o paleta mult mai larga de actori cunoscuti (ceea ce l-a facut mai appealing pentru public) pastrandu-l totodata printre protagonisti si pe Hugh Grant. De un remake a beneficiat si OST-ul filmului "Love Is All Around", cantecul celor de la Wet Wet Wet, care in Love Actually a avut un aer mai festiv. Originalul insa ramane unul dintre cele mai cunoscute "love songs" ale anilor '90, melodia fiind, pot spune, mai cunoscuta decat filmul caruia ii este coloana sonora.

Gangs of New York

Intr-adevar cu o intarziere de 9 ani, insa am reusit sa vad si eu filmul. Bineinteles Martin Scorsese spune multe pentru lumea filmului, mai ales printre cinefili, cum eu nu sunt insa un cinefil "autorizat" nu am fost tentat sa-l urmaresc la vremea respectiva. Pe de alta parte mai sunt prezenti si Cameron Diaz si Leonardo DiCaprio ... acum realizez de ce nu l-am vazut cand a aparut :) Nu sunt un fan al celor doi actori, iar daca stau bine sa ma gandesc, nu m-am gasit niciodata in postura de a-mi dori sa vad un film doar pentru ca EL sau EA se numara printre protagonisti. Cu toate astea mi-am spus ca este un film pe care ar trebui sa-l urmaresc si care, spre marea mea surprindere,  m-a impresionat. Si asta datorita lui Daniel Day-Lewis. Recunosc, habar n-aveam cine este, iar daca am mai vazut in trecut un film in care a jucat, sincer va spun a fost doar intamplator. Insa nenea asta Day-Lewis joaca fenomenal. Personajul pe care il interpreteaza, Bill "The Butcher" Cutting acapareaza tot filmul. Daca regizorul a vrut sa mai evidentieze si elemente din viata americana din timpul Razboiului Civil American, parerea mea este ca i-a iesit doar partial si asta nu pentru ca decorurile sau costumele nu ar fi de nota 10, ci pentru ca "The Butcher" este pe cat de complex si greu de urmarit, pe atat de fascinant. Desi la inceput nu prea starneste atentia, filmul de 2 ore si ceva, te atrage si iti trezeste curiozitatea sa afli cum va reusi Amsterdam (personajul interpretat de DiCaprio) sa-si razbune tatal. Una peste alta, un film cu 10 nominalizari la Oscar (n-a reusit sa castige macar o statueta) care merita vazut, dar nu neaparat si revazut.

Toate au un inceput

Nu am un motiv anume pentru care am hotarat sa-mi fac un blog, dar am zis "de ce nu?". Profil de Facebook nu am, de Hi5 nici atat, pe mess nu prea stau, asa ca am considerat blog-ul ca fiind cea mai "nevinovata" forma de viata virtuala. Poate pentru ca e "la moda" sau poate pentru ca am vrut sa am o metoda mai moderna de a-mi inregistra gandurile, pana la urma motivul nu este foarte important. Important este ca m-am decis sa-l scriu si sper sa fac o treaba buna.